Alegorii alchimice

17lei

Înainte de cuvinte
Foraj în creierul străzii
„Ce părere aveți despre această prețioasă fițuică?”
Cititorul 1: „O porcărie!”
Cititorul 2: „Ce tupeu!”
Alt cititor: „Dom’le…”
Cititorul 2 bis: „Mai lasă-mă, nene, cu culturile ăștia, că vă cunosc eu!”
Alt cititor se-ntoarce: „Suntem în direct? Nu? Atunci… ” (pasaj nereproductibil)
Un recititor înrăit: „Da’ nu-i e rușine, așa, un pic?”
Un ciudat misterios: „Da da, aceasta este cheia…”
Un vecin (ca pâinea crudă): „Vă spun, eu îl cunosc, sau mi se părea că-l cunosc, da’ nu credeam, dom’le, efectiv nu mă așteptam din partea lui, să facă așa ceva… Nu. Și-auzi la vârsta lui să se țină de chestii… Da’ e posibil așa ceva? Da’ unde-o să ajungă lumea asta, dom’le? Da’ forurile ce fac? Nu veghează? Nu se sesizează? Chiar plătim organele degeaba?
Păi, uite, din cauza unuia ca ăștia!
Ascultați-mă pe mine, că zici că ți-i vecin și când colo, el se ține de chestii… Măi, măi, cine-ar fi crezut? Unde-o să ajungem? Nu știu, nu știu…”
Un specialist: „Mda, deci cum aș fi spus, l-aș putea încadra exact undeva în pseudoclasic avangardist psihedelic, dar… Mai aveți bandă? Da’ bere? Ei bine, adevărata poezie e cu totul altceva. Poezia cere clasă, domnule… M-ați citit? Să vă dau un exemplu elocventiv din opera mea. Fiți atenți și savurezați modul în care geniesc :
Și dacă rozmarinu-i verde
Și pătrunjelul albăstrui,

E pentru că la Curtea Veche,
Eu nu dau șpagă nimănui.
Ei? Ei? Este? Este, nu-i așa? Altceva, nu? Se delimitează clar vizibil diferența obscură, nu?
O poezie ecologică, atinge poluarea, domnule, esoterismul – Curtea Veche, nu? – are implicații social-politice profunde, are substrat conținut, domnule! O poemă revoluționară! „Eu nu dau șpagă”, nu, nu, nu și nu! Nu dau și gata, na ! Îți dai seama, domnule, o revoluție, un curent!
Plus ritmul! Îl simți? Acest ritm… hm, am lapsus, dar îl are nu?… Ritmul…
Timpul nu-mi dă spațiu, dar încă una scurtă? Mulțumesc.
Bate vântul, vâjâiește
Iarba verde o usucă
Și prin aere plutește
Ușurel, o frunză ruptă.
Asta-i de-a dreptul wagneriană, domnule, amurgul frunzelor, aerul vântului!”
Un specialist revine: „Hm, e bine că a încercat… Cum îl cheamă? Dionis? Ce infatuat! Da, repet cum deci spuneam, e bine așa, că a încercat, ca faptă abstractă în sine, mă rog… Dar unde am ajunge dacă ar încerca toți?”
O utilizatoare pasionată: „Este pur și simplu contracepțional! Eu… îl citesc, ca să mă exprim așa, dacă nu e cu rușine, de mulți ani și n-am avut probleme niciodată! Nu numai că mă reglează, dar mă și salvează. Scrie și pe prospect. Îl recomand cu căldură sexului sensibil!”
Ticălosul interior: „Autorul al cărui nume nu îl voi pronunța, promovează acel gen dezgustător. Într-un somnambulism vezuvian al rațiunii, i se năzare arta de critică. Un poet fără medicamente alunecă deseori celebru. Istoria o confirmează.
Nu e vorba de talent. Ci doar de rețete medicale neadministrate la timp.”
Acest interviu a fost efectuat pe un eșantion reprezentativ de minerale cu drept de vot.

Additional options total:
Order total:
SKU: 0005 Category: Tag:

Description

Alegorii alchimice

Volum de poezii de Dionis Spătaru, disponibil în format PDF. 

ShareShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInPin on PinterestEmail this to someone

Reviews

There are no reviews yet.

Only logged in customers who have purchased this product may leave a review.